Prima tura, dupa cum bine crezi, a fost super: 54 minute, adica o viteza putin mai mare de 11kmh. A doua s-a aratat curajoasa, insa a durat mai mult: 56 min. Incepand cu primii km din a treia, deja eram extreme de iritat ca nu ma incalzisem, imi era fantastic de frig si foame. In scurtele momente in care incetineam si mergeam doar, ma incalzeam, cum incepeam sa fug ma raceam. Usor, usor imi treceau prin minte tot felul de ganduri: de ce a trebuit sa vin eu la maraton, acasa mi-ar fi fost mult mai bine si mai cald si as fi facut o gramada de alte lucruri mult mai interesante decat sa alerg “in jurul cozii”. Muream de foame si de abia asteptam fresh point-urile. Bananele si merele degustate au fost cele mai bune si mai gustoase fructe pe care le-am mancat pana acum. Stiam deja ca undeva facusem o greseala din moment ce ritmul meu scadea cu fiecare tura.

Intre timp, cu fiecare maratonist care ma depasea ma simteam mai frustat ca nu pot sa il ajung. Din fericire imi trecea repede si imi spuneam intr-una ca este concurs cu mine insumi, nu cu ceilalti.

Ultima tura a fost cea mai lunga: aproape 1h20’, pentru ca in multele incetiniri, m-am oprit la un fresh point si am savurat timp cateva minute cam tot ce aveau acolo: isotonic, fructe si apa. Chiar am stat putin de vorba cu ceilalti.

In ultimele doua ture incercam sa vad care sunt alternativele mele. Am avut una singura care a fost cea mai buna alegere: sa alerg, chiar daca la un moment dat faceam mai mult jogging. Ori muream de frig si frustare ca nu am terminat maratonul si ma intorceam cu capul plecat, ori prindeam taurul de coarne si il dovedeam. S-a dovedit, ca ultima varianta sa imi aduca multa fericire, implinire atat mie cat si galeriei!

 

Cum m-am pregatit:

Haotic, in ultimele 5 saptamani am reusit doar o alergare de 6 km, pe care am facut-o cu 2 minute mai mult decat inainte.

Ce am invatat:

• Echipamentul: tricou si pantaloni scurti, nu sunt recomandati pentru mine cand sunt 8 grade Celsius afara
• Indiferent cat de greu este si cat de praf iti simti corpul, mereu vei putea sa mergi mai departe
• Singurele limite tin de obiectivul tau si de mindsetul pe care te-ai obisnuit sa il ai.
• Durerile crunte si crampele pot fi vazute si din alt punct de vedere: drept un semn ca iti functioneaza corpul si ca te ajuta, in schimb frigul nu.
• Conteaza fantastic de mult un “hai ca poti” spus de pe margini sau de a un alt maratonist.
• Atunci cand ii incurajam eu pe maratonisti sau pe cei de pe margine sa ne sustina, aveam un boost de energie.
• Daca nu ai antrenament constant, atunci mindsetul este singurul care te poate ajuta.
• Maratonul este o descoperire a posibilitatilor interioare, iar noi suntem fara limite!